O mică explicație la teologumena de pe teologie.net

    Indiferent ce nu s-ar face în Moldova, mai ales în cadrul Episcopiei de Ungheni și Nisporeni, este criticată de „marele teolog”! Aranjarea gândurilor, exprimarea ideilor și scrisul nociv, spune totul despre el.

   Nu aș fi scris aceste rânduri, chiar dacă au și greșeli în ele, fiindcă nu sânt scriitor, dar nu pot să stau în umbră. Printr-un nou pamflet, „marele teolog”, ne amuză cu noile lui idei despre cum a fost uimit văzând:

 saitul Eparhiei de Ungheni şi Nisporeni ne-a uimit cu două circulare episcopale inedite: prima se numeşte „Ce ar trebui să ştim despre împărtăşirea copiilor”, iar a doua: „Despre gradul de rudenie de la botez și botezul mai multor prunci împreună”. 

Din câte se înțelege, el nu știe ca Episcopia de Ungheni și Nisporeni, în fiecare an emite mai multe circulare sau sfaturi, vizavi de unele probleme, vorbe, sau întrebări parvenite la PS. Petru. De a răspunde clerului și credincioșilor din cadrul unei episcopii sub forme diferite e de competența fiecărui episcop în parte precum a și remarcat dânsul: 

Fără îndoială, orice ierarh are nu doar dreptul, ci şi obligaţia de a se preocupa de astfel de probleme şi, la nevoie, să emită circulare pentru preoţii şi credincioşii pe care-i păstoreşte. Din punct de vedere liturgic şi pastoral, ideea de a scrie aceste circulare mi se pare foarte bună şi… 

totuși, critica abia începe cu o conotație deosebită: 

limbajul semidoct şi argumentarea defectuoasă a unor idei,

poate nu cunoaște dânsul, dar circularele se scriu pentru ca să fie înțelese de toți, de la cler până la fiecare credincios, de aia ele sânt scrise simplu și se pun la îndemâna tuturor… ele nu se scriu doar pentru doctori în teologie!

   Abordarea detailată pe care o face dânsul în studiul propus, e unul istoric și vedem cum a evoluat lucrurile și cel mai important că s-a găsit vinovatul: 

că la LDIS avem doar vin binecuvântat a fost formulată în spaţiul ortodox de către Petru Movilă, mitropolitul Kievului (sec. XVII), prin aplicarea principiilor scolastice asupra teologiei sacramentale, pe care le-a împrumutat de la romano-catolici. Spre sfârşitul sec. XVII aceste idei au fost preluate de Liturghierul slavo-rus, apoi şi de cel românesc, deşi toate Liturghierele de până atunci menţionau foarte clar că împărtăşirea la LDIS se face „ca la Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur”. Eu cred că ar trebui în mod urgent să se revină la vechea practică, mai ales că tot mai mulţi teologi ruşi şi români condamnă teoria lui Petru Movilă.

   De ce dânsul nu a venit față de MM cu nici un demers în promovarea poziției lui? nu cunoaștem! E cert faptul însă că Circulara Preasfințitului Petru, Episcop de Ungheni și Nisporeni, nu este un tratat istorio-liturgic, dar un sfat de cum ar fi mai bine de procedat, luând în considație mai multe surse.

   1. O biserică întreagă face LDIS după liturghierele pe care le avem și ce ține de împărtășit în Liturghierul Editura Bisericii Ortodoxe din Moldova 2007, la pag. 292 scrie: … Căci de și este sfințit vinul din părticica IIS, ce s-a pus în sfântul potir, nu este prefăcut în dumnezeiescul Sânge tot vinul din sfântul potir, de vreme ce nu s-au zis cuvintele sfințirii peste dânsul, cum se face la Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur și la cea a Marelui Vasile.     Dacă așa face o biserică întreagă, cum poți învinovăți un ierarh că face acest lucru? Nu pot spune de incompetența dânsului de a cerceta, dar îl învinovățesc de cum o face și prin alții vrea să-și ridice reitingul la site-ul lui.

2. Elementul de bază pe care s-a axat Circulara a fost stăruința în post și cine are voie să se împărtășească. Copiii sugari nu au voie la LDIS nu doar din motivul mai sus enunțat, dar și din cel de mai jos expus: “Cea dintai si cea mai importanta caracteristica a Liturghiei Darurilor mai inainte sfintite o reprezinta faptul ca este o slujba de seara. Dintr-un punct de vedere formal, aceasta este o slujba a Sfintei Impartasanii ce urmeaza Vecerniei. La inceputul dezvoltarii sale era lipsita de solemnitatea pe care o are astazi, asa incat legatura sa cu slujba zilnica de seara (Vecernia) era mai mult decat evidenta. Prima problema se refera, deci, la caracterul vesperal al Liturghiei. Stim deja ca in traditia ortodoxa Sfanta Euharistie este intotdeauna precedata de o perioada de postire deplina. Acest principiu general explica faptul ca pentru Sfanta Euharistie, diferita ca forma de toate celelalte slujbe, nu s-a fixat o ora anume, pentru ca timpul savarsirii sale depinde, in primul rand, de caracterul zilei in care ea urmeaza a fi savarsita. Astfel, la un praznic mare,Tipicul randuieste o impartasanie foarte matinala, deoarece privegherea indeplineste rolul postului sau pregatirii. Pentru un praznic mic, fara priveghere, Sfanta Euharistie este mutata la o ora tarzie, astfel incat – cel putin teoretic – in oricare din zilele saptamanii ea trebuie sa aiba loc la pranz. In cele din urma, in zilele in care se randuieste un post aspru sau deplin de-a lungul zilei, Sfanta Euharistie – “intreruperea” postului – se primeste seara.

Intelesul acestor randuieli, care din nefericire sunt complet uitate si neglijate astazi, este foarte simplu. Sfanta Euharistie fiind intotdeauna sfarsitul pregatirii, plinirea nadejdii, isi are timpul sau de savarsire sau kairos, corelat cu durata postului deplin. Acesta din urma fie ia forma unui Priveghi de toata noaptea, fie se tine individual. In timp ce zilele de Miercuri si Vineri ale Postului Mare sunt zile de abstinenta totala, slujba Sfintei Impartasanii, care este plinirea postului, devine o praznuire de seara. Aceeasi logica se aplica si pentru ajunul Craciunului si cel al Bobotezei, care sunt de asemenea zile de postire deplina, si in care, deci Sfanta Euharistie se savarseste dupa slujba vecerniei. Daca, totusi, ajunul acestor praznice cade Sambata sau Duminica, care in traditia ortodoxa sunt zile euharistice, abstinenta “totala” se randuieste Vinerea. Alt exemplu: daca Buna Vestire cade intr-una din zilele Postului Mare (zilele de rand ale saptamanii), savarsirea Sfintei Euharistii este randuita dupa slujba vecerniei. Aceste randuieli, care pentru multi par a fi arhaice si nesemnificative astazi, descopera, de fapt, principiul fundamental al spiritualitatii liturgice ortodoxe: Sfanta Euharistie este intotdeauna sfarsitul pregatirii si plinirea nadejdii; iar zilele de abstinenta si post, fiind cele mai puternice expresii ale Bisericii ca pregatire, sunt “incununate” cu Impartasania de seara.

Miercurea si Vinerea in timpul Postului, Biserica randuieste o abstinenta totala de la mancare pana la apusul soarelui. Aceste zile sunt alese, deci, fiind potrivite pentru Impartasirea din timpul Postului care, dupa cum am spus mai devreme, reprezinta unul din cele mai importante mijloace sau “arme” in lupta duhovniceasca de-a lungul postului. Zile pline de osteneli duhovnicesti si fizice, ele sunt luminate de asteptarea primirii viitoarei impartasiri cu Trupul si Sangele lui Hristos, iar aceasta asteptare ne intareste in efortul nostru atat duhovnicesc cat si fizic; il transforma in osteneli ce cauta spre bucuria Impartasaniei de seara. “Ridica-voi ochii mei la munti, de unde vine ajutorul meu“.

(pr. Alexander Schmemann, “Postul cel Mare“, Editura Doris, Bucuresti, 1998)

De aici vedem rostul împărtășaniei în Postul Mare și raportat la cei mici care nu postesc și nu au nevoie de o așa întărire duhovnicească, de ce oare ar fi necesar de ai împărtăși în acele zile?

Un alt gând ce arată că nu cunoașteți prea multe, este că de fiecare dată vă sprijiniți în istorie și în alte părți, dar nu de la noi: 

Grecii, de exemplu, etc… 

Acest aspect arată că sânteți departe de realitatea zilelor noastre și doriți doar a scoate ochii cuiva, iar lucrarea cuiva va făcut să aveți și un motiv.

Iarăși din neștiință de caz spune altele: 

Nu mă leg de exprimările necioplite despre naşi şi cumătri, şi care dintre ei sunt „robi ai lui Dumnezeu” şi care nu. Vreau doar să văd când şi cum va fi înţeleasă şi respectată această prevedere în cuprinsul Eparhiei de Ungheni. Vă spun din start că sunt foarte pesimist… 

Ceea ce se spune la noi se și îndeplinește ca lucrare prin cuvânt și acest lucru se poate de a fi urmărit pe site-ul: http://episcopia-ungheni.md/, dar cred că ne urmăriți minuțios și înghițiți și noduri la activitățile făcute de către Episcopia de Ungheni și Nisporeni! Totodată se vede clar că nu cunoașteți viața reală din cuprinsul Eparhiei de Ungheni. Apropo pesimiștii fac multe prostii și se vede că le începeți a face deja!

Fraza cu care episcopul Petru îşi încheie a doua circulară, după părerea mea, dărâmă tot ce a încercat Preasfinţia Sa să construiască: În cazul cînd părinţii doresc ca copilul lor să fie botezat aparte, indiferent care ar fi motivul invocat de părinți, ar fi bine de împlinit dorinţa lor, în duhul păcii și dragostei lui Hristos,  ca să nu apară neînţelegeri ori sminteli, ce ar duce la denaturarea climatului duhovnicesc din parohie.

Nu văd nimic ce ar putea dărâma prin aceste cuvinte, mai ales că ele se referă la botezul a mai multor copii într-o singură apă. Dacă părinții doresc ca acest lucru să se săvârșească aparte, nu e nimic rău, mai ales că acum cu modernismul nostru toți doresc să filmeze totul și să nu apară în cadru oameni necunoscuți. Fiind și alte aspecte aici, pe care nu le puteți cuprinde cu mintea!

Eu nu ştiu ce „climat duhovnicesc” există prin parohiile de pe malul stâng al Prutului, din moment ce lumea nu se împărtăşeşte decât în posturi (şi de multe ori după „spovedanii de obşte”), preoţii nu ţin cateheze înainte de botez şi cununie, pentru săvârşirea Tainelor Bisericii se percep taxe (care după aceea se împart cu episcopul) etc.

   Și iarăși neștiință! Pretenții la ceea ce demult a fost pe timpul când erați dvs. în RM, și dacă așa ați făcut nu judecați pe alții că tot asemenea fac! Mai departe nu comentez, fiindcă sânteți un nesimțit care spuneți din neștiință și scopul dv. este doar de a ponegri pe alții. Erați ierudit și mulți vă ținea ca un etalon al: cumsecădeniei, inteligenței, erudiției și un bun model de urmat, dar scolasticismul de care dați dovadă vă face să fiți scos din cercul Ortodocșilor și a rămâne un simplu PP de dincolo de PRUT!

   Dacă și mai aveți admiratori să știți că mulți o fac din amintirea vremurilor trecute, sau uneori din necesitate, dar fiindcă ați ajuns să aruncați cu pietre în biserica din RM de acolo de unde sânteți, se vede clar că sânteți un nimeni pentru RM și ceea ce spuneți rămâne doar ca un pamflet, de care unii se amuză, nimic mai mult!